“O decizie buna se bazeaza pe cunoastere, si nu pe cifre.” – Platon
Cand e vorba de luat decizii, mai ales daca sunt majore, ne simtim adesea ca iepurii, surprinsi pe sosea, in farurile unei masini: speriati si incapabili sa alegem o directie de fuga. Sa urmez o universitate sau cursuri intr-o meserie care se cauta? Sa aleg un tratament alopat sau naturist? Sa raman angajat sau sa devin antreprenor? Pentru intrebari de acest fel exista arhive uriase de studii, articole, site-uri, scoli de management al deciziilor (manageriale, cele mai multe, fireste). De fapt, inca nu a gasit nimeni reteta universala, infailibila. Exista doar cateva repere, principii, unele vechi de cand lumea, altele oferite de neurostiintele prezentului, care nu rareori contrazic miturile.
Si mai exista intrebarea esentiala: Cum recunosc o decizie buna?
Intr-o prima etapa, imediat dupa ce ai luat decizia cu pricina, vei simti o usurare. Cu atat mai profunda cu cat ai alocat mai mult timp si efort de gandire procesului decizional. Poate fi semnul unei decizii corecte? Specialistii in neurostiinte spun ca nu. Pentru ca luarea deciziilor presupune crearea unui set de intentii si stabilirea unor obiective, tipuri de activitati derulate pe aceleasi circuite neuronale care angajeaza cortexul prefrontal intr-un mod pozitiv, reducand nivelul de ingrijorare si de anxietate. Altfel spus, ORICE decizie, proasta sau buna, te calmeaza si iti da incredere, te scoate din blocajul inactiunii si te aseaza pe calea rezolvarii situatiilor sau problemelor pe care le ai.
Bine, bine, vei spune: ”Dar cum aleg totuși între două sau mai multe decizii, variante de solutii pentru problema care ma framanta?”
Primul pas ar fi sa le identifici foarte clar, pe fiecare in parte, punand in evidenta diferentele dintre ele. Aceste diferente se regasesc de obicei in consecintele decizilor; structureaza-ti, ca intr-o harta, efectele posibile si mai ales estimeaza probabilitatea aparitiei lor. De exemplu, daca ai de ales intre a pleca la mare sau la munte in vacanta de vara, nu introduce printre criterii teama ca, la munte, poate sa ninga chiar si in iulie. Da, poate. Dar se intampla odata la cateva zeci de ani!
Tot in aceasta faza:
1. Nu te ineca in informatii irelevante, dar tine cont de conjuncturi;
2. Lasa un timp de ”incubatie” pentru fiecare idee, inainte de a o valida ca varianta posibila;
3. Fii atent la semnele discrete venite de oriunde;
4. Asculta-ti emotiile si semnele corpului (tensiune musculara, ritm cardiac accelerat, dureri de cap, frison, piele de gaina – toate acestea sunt reactiile oneste ale sinelui tau la oportunitatea unei decizii);
5. Tempereaza-ti exaltarea, nu si entuziasmul.
Odata definite variantele de decizii, faci al doilea pas, eliminarile succesive. Ia doua cate doua si alege-o dintre ele pe cea care te face sa te simti mai relaxat, la gandul ca o vei adopta. Este etapa la care se refera Platon, cand afirma ca ”O decizie buna se bazeaza pe cunoastere, si nu pe cifre”. Ai depasit deja evaluarile, cunatificarile. Acum te detasezi de orice calcule si eviti revenirile pe solutii. Lasi deoparte ratiunea si logica, te bazezi doar pe ce iti dicteaza intuitia, ca forma sublimata a cunoasterii. Sau, cum sustin strategii marilor afaceri, iti pui in functiune instinctul.
Si un sfat final: Nu cauta perfectiunea! De cele mai multe ori, perfect inseamna suficient de bun. Sau, cum poetic o spune Alex Korb, cercetator in neurostiinte: ”In viata nu doar alegem lucrurile care ne plac, ci ne si plac lucrurile pe care le alegem.”
Asadar, vei alege bine.